Ce este depresia? Cum apare depresia? Câte forme de depresie sunt? Ce soluții avem?

Autorul Aron T.Beck în cartea sa denumită Depression: Clinical, Experimantal, and Teoretical Aspects(1967) spune că poate într-o zi depresia va fi înteleasă în termenii paradoxului ei.

Exista spre exemplu, un contrast imens între imaginea de sine a persoanei deprimate şi realitatea obiectivă.

Un om înstărit se plânge că nu are resursele financiare necesare pentru copiii săi.

O femeie recunoscută ca fiind foarte frumoasă imploră pentru chirurgie estetică având credinţa ca este urâtă. 

Un fizician eminent îşi spune ca este prost.    

Depresia ( sau melancolia) a fost recunoscută ca fiind un sindrom clinic, de mai bine de 2000 de ani. 

Conform lui Kline, mai multă suferinţa a fost cauzată de depresie decât de  orice altă boală.

Depresia a fost descrisă de numeroşi scriitori antici sub clasificarea de melancolie.

Prima descriere clinică a melancoliei a fost formulată de Hippocrate. 

Depresia poate fi descrisă actual în termenii următoarelor atribute : tristeţe, singurătate, apatie, dorinţa de a scăpa, de a se ascunde sau de a muri, anorexie, insomnie, pierderea libidoului, agitaţie, sentimente de vinovăţie, stimă de sine scăzută, iritabilitate, nelinişte. 

În manualul de Diagnostic şi Statistică al Tulburărilor Mentale (DSM V) al Asociaţiei Psihiatrilor Americani sunt descrise trei categorii ale tulburărilor depresive : depresia majoră, tulburarea de adaptare cu dispoziţii depresive şi tulburarea distimică.     

În depresia majoră regăsim următoarele simptome: senzaţie de oboseală, sentimente de vinovăţie inutilitate şi scăderea stimei de sine, oscilaţii mari ale apetitului, creştere sau scădere în greutate, dispoziţie depresivă în cea mai mare parte a zilei, coşmaruri,insomnii,treziri frecvente în timpul somnului,tendinţa de a dormi foarte mult, dificultăţi de concentrare a atenţiei şi idei legate de suicid sau de moarte ce pot fi insoţite şi de tentative de suicid.

Tulburarea de adaptare cu dispoziţie depresivă se poate instala în urma unor factori stresanţi recenţi ce pot fi identificaţi ca de exemplu: pierderea unei persoane apropiate sau a unui membru al familiei, ruperea unei relaţii de dragoste, pesnionarea, dificultăţile financiare, divorţul etc. Pentru ca diagnosticul de adaptare cu dispoziţie depresivă sa poată fi pus,simptomele nu trebuie sa dureze mai mult de şase luni, şi se vor instala în primele trei luni de la producerea evenimentului stresant.

Tulburarea distimică are un caracter cronic şi durează cel puţin doi ani, intensitatea starii depresive este redusă şi se manifestă în majoritatea zilelor avand ca simptome: insomniile, dificultăţi de concentrare a atenţiei,o stimă de sine scăzută, cosmaruri, dificultatea de a adormi cu treziri frecvente în timpul somnului, dificultăţi de luare a deciziilor.                                       

 Cercetările experimentale au demonstrat că un stil de viaţă activ bazat pe rezolvarea problemelor,este un mecanism eficient de coping pentru a face faţă depresiei.                                                                                              

Depresia este o tulburare patologică generată de o stare de tristeţe persistentă, care este o componentă a depresiei, şi care este declanşată de evenimente neplăcute, afectând relaţiile persoanei cu ceilalţi din jurul său şi care împiedică persoana să îşi desfăşoare activitatea în mod normal.                                                                                                                                            

Mecanisme de a face față depresiei

comportamente funcţionale sau disfuncţionale?

Comportamentele disfuncţionale sunt: mâncatul excesiv, fumatul , consumul de alcool şi droguri, tendinţa de a sta în pat toată ziua şi privitul la televizor pentru lungi perioade de timp. 

Printre mecanismele funcţionale de coping enumera : practicarea unui hobby şi întâlnirile cu prietenii, yoga, meditația, psihoterapia.

Autorul David Servan-Schreiber, doctor în medicină şi co-fondator al Centrului pentru Medicină Integrativă al Universităţii din Pittsburgh prezintă un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Duke, în care aceştia au facut un studiu comparativ al tratamentului depresiei cu ajutorul jogging-ului şi administrarea antidepresivului Zoloft.

Dupa patru luni, ei au constatat că pacienţii ambelor grupuri se simţeau la fel de bine însă după un an au ajuns la concluzia că exisa o diferenţă mare între rezultatele celor două grupuri. 

Peste o treime din pacienţii care luaseră Zoloft suferiseră o recidivă în timp ce 92% dintre pacienţii care fusese trataţi prin jogging se simţeau foarte bine.           

  „Exerciţiul fizic regulat permite nu numai vindecarea unui episod de depresie, ci şi prevenirea lui.

Persoanele care fac exerciţiu fizic în mod regulat găsesc mai multă plăcere în lucrurile mărunte ale vieţii, cum ar fi în prietenie,în compania pisicii sau a câinelui lor, în mâncare,lecturi, zâmbetul unui trecător de pe stradă. 

E ca şi cum ar deveni mai uşor de satisfăcut. 

De fapt, experienţa plăcerii este tocmai inversul depresiei, care este dfinită, înainte de toate, prin  absenţa plăcerii şi mai puţin prin tristeţe. Probabil că acesta este motivul pentru care eliberarea de endorfine are un efect antidepresiv şi anxiolitic atât de pronunţat.”

Ai un diagnostic de depresie sau crezi că suferi de depresie? 

Fă o programare acum la o ședință de psihoterapie și hipnoterapie și recapată-ți bucuria de a trai!

Dacă ți-a plăcut articolul, dă un share postării și facilitează accesul la informație!

Larisa Herculea Andronic

Psihoterapeut și Hipnoterapeut